MOTOARE SFINTE

scenariul și regia: Leos Carax
imaginea: Caroline Champetier Afc, Yves Cape
115’
Distribuția Denis LAVANT, Edith SCOB, Eva MENDES, Kylie MINOGUE, Cordelia PICCOLI, Elise LHOMMEAU

Din zori până la căderea nopţii, câteva ore din viaţa domnului Oscar, un personaj ciudat, care călătoreşte de la o viaţă spre altă viaţă. Este pe rând bancher, criminal, cerşetor, creatură monstruoasă, tată… Domnul Oscar pare să interpreteze roluri, roluri în care plonjează cu toată fiinţa sa. Dar unde sunt aparatele de filmat? Este singur, însoţit doar de Celine, o stilată doamnă blondă, şoferiţa limuzinei sale luxoase, care îi poarta prin Paris şi prin împrejurimi. Un ucigaş conştiincios, care trece de la o ţintă la alta. În căutarea frumuseţii gestului. A motorului acţiunii. A femeilor şi fantomelor din vieţile sale anterioare. Dar unde este casa şi familia lui, când se odihneşte?

20 premii și 28 nominalizări: Cannes Film Festival, Premiul Gopo pentru cel mai bun film străin, London Circle Critics Film Award, Cesar Awards, Chicago International Film Festival, Los Angeles Film Critics Associations Awards, New York Film Critics Awards etc.

Interviu cu Leos Carax:

Ați apărut la începutul filmului, într-un fel de prolog, care este mai precis o uvertură. Cum vi-a venit ideea de a fi prezent fizic pe ecran?
Leos Carax: Am avut mai întâi imaginea unei săli de cinema, mari și pline, în întunericul proiecției. Dar spectatorii sunt destul de reci, și ochii lor par inchiși. Sunt adormiți? Morți? Publicul de cinema văzut din față – ceva ce nimeni nu vede (cu excepția extraordinarului plan final din “The Crowd”, de King Vidor).
Apoi, prietena mea, Katia, m-a facut să citesc o poveste de Hoffmann. Eroul descoperă în camera sa dintr-un hotel o ușa secretă, care duce către o sală de operă. Ca în cuvintele lui Kafka, ce ar putea servi ca preambul oricărei creații: „Există o ușă în apartamentul meu, pe care niciodată nu am observat-o până acum.”  Așa că, m-am gândit să încep acest film cu acești adormiți, treziți în plină noapte, care se regăsesc în pijama într-o mare sală de cinema plină de fantome. Instinctiv, am chemat omul – visător al filmului – Leos Carax. Așa că l-am jucat.
În ce măsură “Merde”, contribuția dumneavoastră la filmul “Tokyo!“, a jucat un rol în  conceperea lui “Holy Motors”, în care personajul din “Merde” este unul dintre avatarii (este cuvântul potrivit?) lui Denis Lavant?
Leos Carax: “Holy Motors” s-a născut din incapacitatea mea de a monta mai multe proiecte, toate într-o limbă străină și în străinătate. M-am poticnit întotdeauna de aceleași două obstacole: castingul și banii. Nefiind capabil să filmez, m-am inspirat din experiența cu “Merde”, care a fost o comandă japoneză. Am trecut eu însumi la comanda unui proiect făcut în aceleași condiții, dar în Franța: conceput rapid, pentru un actor deja ales, un film nu prea scump. Toate acestea au fost posibile, de asemenea, prin utilizarea de camere digitale, pe care eu le disprețuiesc (fie că ele se impun sau noi le impunem), dar care par să mulțumească pe toată lumea. Ideea de motoare, motorizarea și importanța mașinilor este în mod clar exprimată în titlu și este una din temele de bază ale filmului.

A fost o idee inițială a proiectului sau a apărut treptat?
Leos Carax: Nu a existat niciodată vreo idee inițială sau intenție la începutul unui proiect. Doar două sau trei imagini și sentimente pe care le-am pus împreună. Pentru “Holy Motors” am inclus imaginea acelor limuzine extra-lungi, pe care le tot vedem de câțiva ani. M-am intersectat cu ele pentru prima dată în America, și acum la Paris, în cartierul meu, în fiecare duminică la nunțile chinezilor. Ele sunt în ton cu timpul lor. Atât de ostentative și de prost gust. Aspectuase la exterior, dar în interior se simte un fel de tristețe, ca într-un hotel de prostituate. Chiar și atunci când mă emoționează. Sunt desuete, vechi jucării futuriste ale trecutului. Cred că ele marchează sfârșitul unei ere, cea a mașinilor de mari dimensiuni. Curând, aceste mașini au devenit inima filmului, motorul său, pot să spun. Mi le-am imaginat ca lungi nave care poartă oamenii în ultimele lor călătorii, ultimele lor activități. Filmul este un fel de science-fiction, unde bărbați, fiare și mașini ar fi în pericol de dispariție – “motoare sacre” unite, legate printr-un destin comun, sclave într-o lume din ce în ce mai virtuală. O lume din care ar dispărea treptat mașinile adevărate, experiențele reale, acțiunea.

Extrase dintr-un interviu prin e-mail cu Jean-Michel Frodon

Los Angeles Film Critics Association (LAFCA) şi-a ales câştigătorii pentru 2012. Filmul Holy Motors al lui Leos Carax a primit premiul pentru “Cel mai bun film de limbă străină”. În timp ce actorul principal, Denis Levant, a ieşit al doilea pe lista “Celor mai buni actori”
Holy Motors cere de la spectator o repudiere a nevoii de logică narativă de tip cauză-efect, o disponibilitate de a naviga de la un moment la altul ca de la un vis la altul. Odată ce i se îndeplineşte condiţia respectivă, acest film în care autorul a vrut să (s)pună “totul” (indiferent ce-o fi acel “tot”) se face accesibil prin spectaculosul său – conţine şi două (dacă nu trei) numere muzicale, dintre care unul guest-starring Kylie Minogue. Andrei Gorzo, Dilema veche

Regizorul Leos Carax, filmografie:

Boy Meets Girl (1984)
Mauvais Sang (1986)
Lovers on the Bridge (1991)
Pola X (1999)
Tokyo (2008)