PIELEA ÎN CARE TRÃIESC

scenariul Augustin Almodovar și Pedro Almodovar
regia: Pedro Almodovar
120’
Distribuția : Antonio Banderas, Elena Anaya, Marisa Paredes, Jan Cornet, Roberto Alamo, Eduard Fernandez, jose Luis Gomez, Blanca Suarez, Susi Sanchez, Barbara Lennie

De când soţia i-a murit în incendiul care a urmat unui accident, doctorul Robert Ledgard (Antonio Banderas), un eminent specialist în chirurgie plastică, s-a ocupat de crearea unui nou tip de piele, artificială, rezistentă la arsuri, cu care şi-ar fi putut salva soţia. După doisprezece ani, el reuşeşte să creeze o piele care funcţionează ca un scut împotriva tuturor agenţilor externi. În continuarea anilor de studiu și de experimente, Robert mai are nevoie de trei lucruri: să fie lipsit de scrupule, să aibă un complice şi un cobai. Scrupulele n-au fost niciodată o problemă. Iar Marilia (Marisa Paredes), femeia care a avut grijă de el de când s-a născut, este complicele perfect. Cât despre cobaiul uman…

21 premii și 38 nominalizări: BAFTA awards, Golden Globes, Cannes Film Festival, Goya Awards, Hollywood Film Festival, London Circle Critics Film Award, New York Film Cristics Circle Awards, London Circle Critics Film Award, British Independent Film Awards etc.

La începutul anilor ’80, Antonio Banderas interpreta roluri mărunte în companii mici de teatru spaniole, în timpul mişcării culturale post-dictatoriale „Movida” din Spania, atunci când a fost descoperit de Pedro Almodóvar şi distribuit într-unul din lungmetrajele acestuia de început – „Laberinto de pasiones” (1982), unde actorul avea să interpreteze rolul unui terorist musulman numit Sadec. Se pare că relaţia actor-regizor a funcţionat foarte bine, căci Almodóvar avea să îl distribuie pe Banderas şi în următoarele patru filme ale sale. În „Matador” (1986) – Banderas juca rolul lui Ángel, un toreador ce ajunge să confeseze o serie de crime cu tentă sexuală. Actorul fusese apoi Antonio Benitez în „La Ley del Deseo” (1987), unde intrase în atenţia criticii pentru portretizarea de excepţie a unui homosexual, şi apoi Carlos în popularul „Mujeres al borde de un ataque de nervios” (1988) – o comedie neagră de succes şi unul dintre cele mai cunoscute filme de început ale lui Almodóvar. În fine, în „Átame!” (1990), Banderas juca un pacient psihiatric care răpeşte o fostă actriţă porno în timp ce aceasta filma un horror. Rolul i-a adus celebritatea şi a propulsat cariera lui Banderas la scară internaţională.

La 21 de ani după „Átame!”, Almodóvar se întoarce la deja ultra-faimosul actor spaniol pentru ”La Piel Que Habito”, numai că rolul pe care i-l oferă este total atipic comparativ cu tot ce a făcut Banderas în ultima perioadă. Aici, el joacă rolul unui doctor specialist în chirurgie plastică – Robert Ledgard – un tip pe cât de cinic pe atât de seducător, care, devastat de sinuciderea soţiei sale, desfigurată în urma unui accident de maşină, a creat un nou tip de piele rezistent la orice factori externi de agresiune şi în special la foc. Dar, pentru a-şi pune în aplicaţie invenţia, Robert are nevoie de un cobai uman, iar el şi-a pierdut de mult scrupulele pentru a trece peste acest impediment minor.

Banderas joacă alături de Elena Anaya („Lucia y el sexo”, „Van Helsing”), care face un rol contradictoriu în permanenţă, aceasta fiind una dintre cele mai sigure arme de seducţie pe care le are.

Întrebat, într-un interviu acordat reţelei americane de televiziune CBS, despre noua sa colaborare cu Almodóvar după o pauză de mai bine de 20 de ani, Antonio Banderas a afirmat că, atunci când regizorul spaniol i-a propus noul rol, a primit să îl joace pe doctorul Robert Ledgard cu o mare satisfacţie pentru că îl consideră pe Almodóvar ca fiind „un autor ce a schimbat toate regulile în cinematografia spaniolă”, sfidând în mod constant standardele şi făcând ca, în cinematografia de astăzi, când tendinţa este de se realiza produse cât mai digerabile, un film de-al său să apară „ca un pahar de apă într-un deşert”. De asemenea, actorul spaniol a mărturisit că munca la filmul lui Almodóvar a reprezentat pentru el o întoarcere acasă.

În acord cu sentimentele actorului, despre aceeaşi colaborare Almodóvar spune că de multă vreme intenţiona să lucreze din nou cu Banderas, pentru că nimeni nu mai interpretase rolurile masculine din filmele sale din anii ’80 atât de bine cum o făcuse el, iar munca la acest film a reprezentat nu numai reconectarea cu un actor foarte valoros şi important pentru cariera sa, ci şi reîntâlnirea cu un prieten drag.

Pedro Almodóvar (62 de ani) a primit până acum de două ori Oscarul – o dată, pentru Cel mai bun film într-o limbă străină, “Todo sobre mi madre”, în 1999, iar în 2002, pentru Cel mai bun scenariu original – “Hable con ella”. După Cannes, “La Piel Que Habito” a fost prezentat la Toronto Film Festival, în septembrie și la New York Film Festival, în octombrie 2011.

Almodovar a gasit in Antonio Banderas interpretul ideal pentru acest personaj aseptic si agreabil pe dinafara, monstruos pe dinauntru. Combinatie de savant dement si de parinte iubitor pana-n panzele albe, el ajunge sa proiecteze pe victima o pasiune maladiva. Relatia dintre chirurg si victima pacient e nelinistitoare si complicata, si nu se poate rezolva decat intr-un singur fel. “Pielea in care traiesc” e provocator desi pielea e o metafora atat de transparenta (sic).
Ce il tine pe spectator atent sunt elasticitatea tensionata a regiei, constructia sigura a thrillerului, frumusetea „pielii” filmului, trimiterile duble la un film de epoca si la unul de anticipatie, fascinatia pentru transformarea lenta a personajelor, asemeni unor larve care cresc indaratul unor crisalide mate.
Iulia Blaga, www.hotnews.com

Ultimately an original film that forces us, time and again, to reconsider what we think we’ve just seen, and what we’re sure we feel – not only about mere appearance, or fateful gender, but about who, under our skin, we truly are. Joe Morgenstert, Wall Street Journal